Păstrarea patrimoniului în timp

Îniante de 1989 în condițiile regimului comunist păstrarea monumentelor istorice ale Bisericii Evanghelice a fost organizat prin serviciul tehnic al bisericii. Exisata atunci o echipă de meseriași, care împreună cu oameni necalificați din comunitatea respectivă executau lucrările de întreținere și chiar lucrări de restaurare.

Lipsa resurselor materiale

În condițiile actuale ale economieie de piață acest model numai este eficient, datorită faptului că administrația bisericii este depășită de organizarea acestei activități specializate, iar pe de altă parte muncitori bine calificați au mult mai multe posibilități decât în regimul autoritar. La acestea se adaugă situația de diaspora a bisericii, restituirea unor imobile luate în perioada comunistă, liberalzarea pieții muncii factori care pun administrația bisericească în fața unor probleme dificile, stiind că menirea de bază a bisericii este asistența sufletească.

Cooperarea cu biserica

În domenii ca activitatea în construcții, restaurare sau turism asociațiile, fundațiile și SRLuri au în economia de piață posibilități mai bune de desvoltare. Astfel de activități cu specific tehnic sau economic pot fi desfășurate, cu beneficii, în consens cu conducerea bisericii pentru protecția patrimonliului săsesc.

Valoarea culturală a patrimoniului

După ce în multe localități rurale, prin emigrarea localnicilor sași, bisericile nu mai sunt folosite pentru destinația lor inițială de lăcașe de cult, trebuie să realizăm că valaorea lor ca monumente a rămas. Caracterul lor de monument, precum și mesajul estetic și istoric este condiționat de gradul de păstrare și conservare. Unelel monumente precum cetățile bisericești din Biertan, Prejmer, Vale Viilor, Cisnădie, Apold și Hărman sunt vizitate de grupuri diferite de turiști. Altele așteaptă să fie descoperite. În acest sens se impune o bună popularizare a acestor obiective turistice prin panouri informative, publicații specifice, unificarea ofertei turistice ș. a.